Securitatea personală în mediul penitenciar
Studiu are drept scop de a examina securitatea personală în mediul penitenciar, din perspectiva relaţiilor dintre deţinuţi şi deţinuţi administraţie. Fenomenul violenţei în penitenciare este mult prea complex pentru a fi posibil de cercetat şi diagnosticat categoric. Or, prezentul raport vine de fapt să prezinte problemele majore şi tendinţele din această perspectivă, neepuizând nici pe departe domeniul de cercetare.
Nu a constituit un obiectiv al echipei de cercetare să demonstreze faptul că în mediul penitenciar există conflicte, care duc la violenţă şi abuz între deţinuţi şi abuz al unor reprezentanţi ai administraţiei instituţiilor penitenciare în raport cu deţinuţii. Aceasta este un fapt notoriu. Or, organizaţiile internaţionale şi locale de monitorizare a locurilor de detenţie au constat acest lucru de mai multe ori.
Problema este una imperativă şi actuală şi necesită o abordare coerentă atât din partea Guvernului, Ministerului Justiţiei şi Departamentului Instituţii Penitenciare, cât şi din partea fiecărui colaborator al sistemului penitenciar. Unele angajamente în acest domeniu deja se reflectă în anumite documente naţionale de politici, inclusiv în Strategia de Reformare a Sectorului Justiţiei pentru anii 2011-2016.
Ca şi punct de pornire în evaluarea situaţiei îl constituie actele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte, angajamentele Republicii Moldova în domeniu, precum şi bunele practici ale altor state.
În procesul de realizare a studiului au fost utilizate atât metode cantitative, cât şi calitative. Astfel au fost distribuite şi completate 512 chestionare (deţinuţi -300, colaboratori ai secţiei securitate, regim şi supraveghere -50 persoane, şefi de sector – 120 persoane, asistenţi sociali – 30 persoane, psihologi – 12 persoane). În cazul chestionarelor completate de către deţinuţi, în calitate de operatori au activat colaboratorii Centrelor de Justiţie Comunitară. La determinarea eşantionului de deţinuţi ce au completat chestionarul, s-a ţinut cont de numărul acestora în diferite instituţii penitenciare. Un criteriu similar a fost aplicat la determinarea eşationul de colaboratori ai sistemului penitenciar.
Au fost realizate interviuri cu conducerea Departamentului Instituţii Penitenciare, şefii de instituţii penitenciare, colaboratori (inclusiv medici) şi ex-angajaţi ai instituţiilor penitenciare, procurori responsabili de controlul respectării legislaţiei la executarea hotărârilor judecătoreşti cu caracter penal, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale ce au experienţă de interacţiune cu mediul penitenciar, avocaţi, deţinuţi şi foşti-deţinuţi, inclusiv persoane liberate condiţionat înainte de termen (beneficiari ai serviciului de probaţiune). Au fost realizate 4 focus grupuri cu medici şi psihologi ce activează în cadrul instituţiilor penitenciare.
Este de menţionat că atât deţinuţii, cât şi colaboratorii instituţiilor penitenciare au fost suficient de rezervaţi la fazele incipiente de realizare a interviurilor, deficienţă depăşită în reflectarea rezultatelor cercetării prin utilizarea unui complex de metode, inclusiv intervievarea foştilor deţinuţi şi ex-angajaţi ai sistemului penitenciar. De asemenea, constatările, opiniile date de către deţinuţi au fost confruntate cu cele date de către colaboratorii sistemului penitenciar şi alte categorii de respondenţi.
Studiu face referinţă la datele statistice furnizate de către departamentul instituţii penitenciare. În procesul de realizare a studiului, au fost examinate şi cazuri concrete de violenţă deţinuţi-deţinuţi şi deţinuţi-administraţie. Din considerente de protecţie a sursei de informaţie, acestea nu au fost invocate în mod distinct în prezenta cercetare. Rezultatele cercetării au fost validate în cadrul a două mese rotunde, cu participarea colaboratorilor sistemului penitenciar, reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale ce activează în domeniu, procurori, avocaţi, reprezentanţi ai mediului academic, etc.
Fiind o încercare de a reflecta asupra problemei violenţei şi abuzului în raport cu deţinuţii atât din partea unor deţinuţi cât şi din partea unor colaboratori ai sistemului penitenciar, studiul poate fi de un real folos atât pentru factorii de decizie în vederea formulării de politici relevante în domeniu cât şi pentru persoanele implicate cotidian în activitatea sistemului penitenciar.
