În ultimii câţiva ani în Republica Moldova au fost depuse multiple eforturi pentru diminuarea incidenţei fenomenului de tortură, altor rele tratamente şi reducerea impunităţii. Deşi sursele oficiale sunt tentate în a prezenta o reducere considerabilă a cazurilor de tortură, în practică acest flagel continuă a fi atestat, iar sistemul organelor de drept şi al instanţelor de judecată nu prezintă garanţii incontestabile ale luptei cu impunitatea. În asemenea context, este important ca organizaţiile societăţii civile să documenteze situaţia curentă în ţară, prezentând informaţii obiective şi credibile factorilor de decizie naţionali şi internaţionali pentru consolidarea eforturilor de combatere a fenomenului torturii şi a impunităţii pentru faptele de tortură.
Documentarea situaţiei privind tortura şi alte rele tratamente este un proces ce semnifică colectarea de informaţii după o anumită metodă, aşa încât această informaţie să fie cât mai obiectivă, completă şi să permită a fi valorificată ulterior.
Documentarea implică o multitudine de aspecte, inclusiv cercetarea, colectarea de informaţii referitor la cazuri individuale şi presupuse încălcari ale dreptu-rilor anumitei persoane, colectarea informaţiilor de suport şi a unor date din surse neoficiale, solicitarea de informaţii şi acte, confruntarea de date, analiza de cauze, sistematizarea de tendinţe, generalizarea contextului, formularea con-cluziilor şi prioritizarea recomandărilor, prezentarea şi argumentarea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, monitorizarea implementării şi acţiuni de sporire a impactului etc.
Deşi este parte inalienabilă a mandatului unor organizaţii ale societăţii civile, în prezent capacitatea acestor ONG-uri din Republica Moldova de a colecta şi analiza date, formula şi utiliza rapoarte privind situaţia curentăîn domeniul pre-venirii şi combaterii torturii este limitată. Aceasta este demonstrat şi de faptul că toate rapoartele credibile pe ţară în domeniu au fost elaborate în mare parte de către sau cu implicarea unor resurse umane externe. Combaterea impunităţii presupune implicarea resurselor umane naţionale, inclusiv locale şi cooperarea cu instituţiile publice în vederea aplicării efective a prevederilor legale privind prevenirea şi combaterea torturii şi impunităţii pentru actele de tortură.
Elementele şi principiile generale ale Metodologiei de documentare a situaţiei privind tortura şi alte rele tratamente au fost formulate de SPT (Subcomitetul ONU pentru Prevenirea Torturii), CAT (Comitetul ONU Împotriva Torturii) şi CPT (Comitetul European pentru Prevenirea Torturii). Pentru a putea fi aplicate de organizaţiile naţionale, aceste principii urmează a fi reflectate într-un instrumentar specific (conform prevederilor legale şi practicilor naţionale de implementare).