Istoria preocupărilor provocate de săvârşirea faptelor antisociale îşi are originea în negura timpurilor antice.
Acest început nu a fost marcat nici de teorii asupra crimei şi nici de studiul răufăcătorului, ci de unul din cele mai puternice sentimente ancestrale: teama determinată de instinctul de conservare.
Problematica infracţionalităţii, infractorilor şi a reacţiei sociale antiinfracţionale a evoluat o dată cu progresele realizate de umanitate, căpătând contur cu adevărat ştiinţific în perioada modernă, mai exact, în ultimele decenii. Această afirmaţie este susţinută de faptul că, deşi cercetarea ştiinţifică asupra cauzelor criminalităţii făcuse progrese serioase în prima jumătate a secolului XX, rezultatele obţinute au fost luate în considerare într-o mică măsură în domeniul politicii penale, al mijloacelor şi metodelor concrete de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.

Deschide