Ghid privind dejudiciarizarea cauzelor penale cu implicarea copiilor în conflict cu legea

Un copil cu un comportament delincvent este rezultatul neglijenţei celor maturi, evident, în primul rând, a părinţilor, dar şi a comunităţii. Pedeapsa care are şi avantajele sale este ineficientă într-un număr considerabil de cazuri, când aceasta vizează un copil. Raţiunea omenească a căutat în permanenţă soluţii în ceea ce priveşte fapta şi pedeapsa, de multe ori acestea dovedindu-se nu numai neeficiente, dar şi degradante.
Abia în secolul al XX-lea au fost elaborate la nivel internaţional anumite standarde în ceea ce priveşte tratamentul copiilor aflaţi în conflict cu legea, accentul fiind pus pe căutarea unor soluţii alternative la procesele şi pedepsele tradiţionale.
În plan internaţional abordarea problemei privind drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului și pleda pentru protecţia acestuia împotriva neglijării, exploatării şi violenţei. Această mişcare a determinat deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de ocrotire a copiilor, şcoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi tribunale pentru minori. În secolul al XX-lea, comunitatea internaţională a continuat să se preocupe de această problemă. În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului. Declaraţiile recunoşteau copiii ca membri fragili, slabi şi vulnerabili ai societăţii. Aceste standarde sunt instrumente esenţiale pentru promovarea drepturilor copilului, în general, şi pentru asigurarea respectării drepturilor copiilor afectaţi de sistemul de justiție penală.
Îndeosebi, standardele internaţionale au în vizorul lor copiii în conflict cu legea. Examinarea cauzelor cu aceşti copii impune cunoştinţe speciale din partea profesioniştilor. Statele sunt chemate să introducă şi să dezvolte programe de formare pentru cei care instrumentează cauze în care sunt implicaţi copii. Teoriile moderne despre comunicarea între profesionişti şi copii se concentrează asupra creării unei relaţii bazate pe recunoaştere şi apreciere. A fost, cu certitudine, recunoscut faptul că la resocializarea unui copil trebuie să participe toţi actorii comunitari, şi nu doar organele abilitate cu atribuţii de a asigura executarea pedepselor.
Aşadar, este firesc ca toţi actorii implicaţi în acest proces complicat necesită a fi formaţi în ceea ce priveşte aspectele juridice ale modalităților de resocializare, în care aplicarea alternativelor la procedurile tradiţionale constituie un factor primordial.
Principiile care stau la baza unui raport între persoana responsabilă şi copil trebuie să se bazeze pe respectul faţă de copil, capacitatea de a înţelege situaţia acestuia, sensibilitatae faţă de sentimentele şi opiniile copilului.
Copilul trebuie, în primul rând, tratat cu respect, într-un mod demn, nediscriminatoriu şi just. Copilul înţelege mai mult decât suntem noi obişnuiţi să credem. Este extrem de important, pentru bunăstarea lui fizică şi psihică, să ţinem cont de acest fapt şi să învăţăm să ne comportăm faţă de el luând în considerare capacităţile lui în continuă dezvoltare.
Prezentul ghid este adresat specialiştilor din domeniul justiţiei penale care lucrează cu şi pentru copiii în conflict cu legea. Ghidul îşi propune ca, prin instituţiile prezentate, să promoveze o nouă abordare, centrată pe copil şi pe familie, punând permanent în prim-plan nevoile copilului.