Comitetul de Miniştri, în virtutea art. 15 b al Statutului Consiliului Europei,
Considerând că obiectivele sistemului justiţiei penale sunt formulate de obicei şi mai întâi de toate, în sensul relaţiilor dintre stat şi delicvent;
Considerând că în consecinţă, funcţionarea sistemului are uneori tendinţa să mărească în loc să micşoreze problemele victimei;
Considerând că una din funcţiile fundamentale ale justiţiei ar trebui să fie cea de a răspunde necesităţilor victimei şi de a proteja interesele ei;
Considerând de asemenea că este important de a creşte încrederea victimei în justiţia penală şi de a încuraja cooperarea ei mai ales în calitate de martor;
Considerând că în aceste scopuri este necesar de a ţine cont mai mult, în cadrul procesului penal, de prejudiciile fizice, psihologice, materiale şi sociale suportate de victimă şi de a examina cererile ei pentru a satisface necesităţile ei în aceste domenii;
Considerând că, în măsura în care aceste interese nu vin în conflict cu alte scopuri ale dreptului şi procesului penal, cum ar consolidarea regulilor sociale de reintegrare a delicventului, ba chiar pot contribui la atingerea obiectivelor date şi pot facilita împăcarea victimei şi a delicventului;
Considerând că necesităţile şi interesele victimei ar trebui să fie luate mai mult în consideraţie la toate etapele procesului de justiţie penală;
Cont ţinând de Convenţia europeană cu privire la despăgubirea victimelor infracţiunilor violente,
I. Recomandă guvernelor statelor membre să revizuiască legislaţia şi practica lor cu respectarea următoarelor linii directoare:
A. La etapa în care e implicată poliţia
1. Colaboratorii de poliţie ar trebui să aibă o pregătire specială în vederea comportamentului faţă de victimă într-un mod inteligibil, constructiv şi care să nu sperie;
2. Poliţia ar trebui să informeze victima despre posibilităţile ei de a obţine asistenţă, sfaturi practice şi juridice, repararea prejudiciului de către delicvent şi despăgubirea ei de către Stat;
3. Victima ar trebui să aibă posibilitatea să obţină informaţii despre soarta anchetei poliţieneşti;
4. În orice informaţie (raport) prezentată organelor de urmărire, poliţia ar trebui să constate clar şi complet lezările şi prejudiciile suportate de victimă.
B. La etapa urmăririi
5. nici o decizie discreţionară cu privire la urmărire nu ar trebui luată fără aprecierea adecvată a chestiunii cu privire la repararea prejudiciului suportat de victimă, inclusiv orice efort serios depus de către delicvent în acest sens.
6. Victima ar trebui să fie informată despre decizia definitivă cu privire la urmărire, numai dacă ea singură nu indică că nu doreşte să aibă această informaţie;
7. Victima ar trebui să aibă dreptul de a cere revederea de către o autoritate competentă decizia de clasare sau de dreptul de a înainta acţiune prin citaţie directă;
C. Ascultarea victimei
8. la toate etapele procesului, ascultarea victimei ar trebui să se facă cu respectarea situaţiei ei personale, a drepturilor şi a demnităţii ei. În măsura posibilităţilor şi în cazurile adecvate, copiii şi bolnavii sau persoanele bolnave mintal ar trebui să fie ascultate în prezenţa părinţilor sau tutorelui lor, sau oricărei alte persoane care poate să-I asiste.
D. Şedinţele
9. Victima ar trebui să fie informată:
– despre data şi locul şedinţei în care se va examina infracţiunea de pe urma căreia aceasta a avut de suferit
– despre posibilitatea de a obţine restituirea şi repararea în cadrul procesului penal, de a beneficia de asistenţă sau consultaţie juridică;
– despre condiţiile în care ea ar putea lua cunoştinţă de decizia pronunţată;
10. tribunalul penal ar trebui să poată dispune repararea prejudiciului de către delicvent în favoarea victimei. În acest sens, limitările jurisdicţionale actuale, alte restricţii şi piedici de ordin tehnic care nu permit realizarea acestei posibilităţi într-un mod general, ar trebui înlăturate;
11. repararea ar trebui să constituie fie o pedeapsă, fie să înlocuiască o pedeapsă, fie să fie dispusă în acelaşi timp cu pedeapsa şi acest lucru trebuie să fie prevăzut de lege.
12. Toate informaţiile utile despre leziunile şi daunele suportate de victimă ar trebui prezentate instanţei pentru ca ea să poată, atunci când fixează tipul şi cuantumul pedepsei, să ţină cont de:
– necesitatea de a repara prejudiciul suportat de victimă
– orice act de reparare sau de restituire efectuat de către delicvent sau orice efort sincer în acest sens;
13. Când instanţa poate adăuga condiţii de ordin pecuniar la pronunţarea amânării, suspendării pedepsei, deciziei de fixare a termenului de probă sau orice altă măsură, o mare importanţă printre a ceste condiţii ar trebui acordată reparării de către delicvent a prejudiciului suportat de victimă;
E. La etapa executării
14. Dacă repararea este dispusă cu titlu de sancţiune penală, ea ar trebui să fie percepută cu respectarea modalităţilor de încasare a amenzilor şi trebuie să aibă prioritate asupra tuturor sancţiunilor de ordin pecuniar aplicate delicventului. Altfel, victima ar trebui ajutată pe cât posibil în realizarea acestei operaţiuni de percepere;
F. Protecţia vieţii private
15. Politicile de informare şi de relaţii cu publicul în cadrul anchetei şi examinării infracţiunilor în instanţa de judecată ar trebui să ţină cont de regulile cu privire la necesitatea protejării victimei de orice publicitate care ar aduce atingere vieţii sale private sau demnităţii ei. Dacă tipul infracţiunii, statutul particular, situaţia şi securitatea personală a victimei impun o protecţie specială, procesul penal înainte de judecare trebuie să fie închis sau divulgarea datelor personale ale victimei să constituie obiectul unor restricţii potrivite;
G. Protecţia specială victimei
16. când pare a exista necesitatea, mai ales în cazurile de crimă organizată, victima şi familia ei ar trebui să fie protejate eficient de ameninţările şi riscul de răzbunare din partea delicventului;
II. Recomandă statelor membre:
1. De a examina avantajele pe care prezintă sistemul medierii şi împăcării;
2. De a promova şi încuraja cercetării în domeniul eficacităţii dispoziţiilor cu privire la victimă.