Statele parti la prezenta Conventie,
Considerind ca, in conformitate cu principiile proclamate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum si egalitatea si caracterul inalienabil al drepturilor lor sunt fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume. Avind in vedere faptul ca popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou in Carta increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea fiintei umane, si sunt hotarite sa promoveze progresul social si sa instaureze cele mai bune conditii de viata intr-o libertate cit mai deplina. Recunoscind ca Natiunile Unite, in Declaratia universala a drepturilor omului si in pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si au convenit ca fiecare este indreptatit sa se
prevaleze de toate drepturile si de toate libertatile care sunt enuntate in acestea, fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau alta situatie. Amintind ca in Declaratia universala a drepturilor omului Natiunile Unite au proclamat ca copiii au dreptul la ajutor si la o asistenta speciala. Convinsi ca familia, unitatea fundamentala a societatii, si mediul natural pentru cresterea si bunastarea tuturor membrilor sai, si in mod deosebit copiii, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau in societate. Recunoscind ca pentru deplina si armonioasa dezvoltare a personalitatii sale, copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere. Considerind ca este important de a pregati pe deplin copilul pentru a avea o viata individuala in societate si de a-l creste in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, egalitatii si solidaritatii,. Avind in vedere ca necesitatea de a acorda o protectie speciala copilului a fost enuntata in Declaratia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului si in Declaratia drepturilor copilului adoptata de Adunarea generala la 20 noiembrie 1959 si ca a fost recunoscuta in Declaratia universala a drepturilor omului (in mod deosebit in articolele 23 si 24), in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (in mod deosebit in art. 10) si statutele si instrumentele pertinente ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale care se preocupa de bunastarea copilului. Avind in vedere ca, asa cum s-a indicat in Declaratia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizica siintelectuala, are nevoie de o protectie speciala si de ingrijiri speciale, in principal de o protectie juridica potrivita, inainte si dupa nastere.
Reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de adoptiune si de plasament familial pe plan national si international, de Ansamblul de reguli minime ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei pentru minori (Regulile de la Beijing) si ale Declaratiei relative la protectia femeilor si copiilor in perioade de urgenta si de conflict armat. Recunoscind ca in toate tarile lumii sunt copii care traiesc in conditii deosebit de dificile si ca este necesar sa se acorde acestor copii o atentie deosebita. Tinind seama in mod corespunzator de importanta traditiilor si valorilor culturale ale fiecarui popor in protectia si dezvoltarea armonioasa a copilului. Recunoscind importanta cooperarii internationale pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor in toate tarile si in mod deosebit in tarile in curs de dezvoltare, Au convenit asupra Conventia internationala cu privire la drepturile copilului.