Cartea Juridică » RAPORT AL CURŢII CONSTITUŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA LA CEL DE AL XVI-lea CONGRES AL CONFERINŢEI CURŢILOR CONSTITUŢIONALE EUROPENE

RAPORT AL CURŢII CONSTITUŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA LA CEL DE AL XVI-lea CONGRES AL CONFERINŢEI CURŢILOR CONSTITUŢIONALE EUROPENE


Categoria: --- / publicat: 5-03-2015, 15:57

RAPORT-final-Congres-XVI_29.10.2013-1-2.doc [240,5 Kb] (descarcari: 2)
Constituirea şi consolidarea Republicii Moldova ca stat independent și democratic, cu statut de subiect de drept internaţional (anul 1991) a determinat internaţionalizarea dreptului naţional, îndeosebi în domeniul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pe parcursul anilor Republica Moldova a ratificat mai multe tratate și convenții internaționale (încheiate de Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, precum și de alte entități internaționale). Principiile şi normele generale ale dreptului internațional, recunoscute de Republica Moldova, fac parte integrantă a dreptului intern, iar nivelul ierarhic al dispozițiilor tratatelor internaționale în ordinea juridică internă este determinat de conținutul acestor tratate.
Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne pentru a justifica neexecutarea unui tratat la care este parte. Tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda.
Dispoziţiile tratatelor internaţionale, care, după modul de formulare, sunt susceptibile de a se aplica în raporturile de drept fără adoptarea de acte normative speciale, au caracter executoriu în sistemul de drept şi sistemul judiciar al Republicii Moldova.
Impactul dreptului internaţional asupra dreptului intern s-a accentuat după adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994. Analiza dispoziţiilor constituționale din punctul de vedere al relaţiei drept intern - drept internaţional scoate în evidenţă importanţa specială a instrumentelor juridice internaționale, inclusiv a celor europene, pentru raporturile juridice interne.
Conform prevederilor articolului 4 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunînd, mai întîi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, în limitele competenţelor ce le revin, sunt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional în cazurile stabilite de legislaţie.
Articolul 4 alin. (2) din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dispoziţiile interne privind drepturile fundamentate ale omului, acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale.
Astfel, constatăm că norma constituțională invocată prevede prioritatea reglementărilor internaţionale, la care Republica Moldova este parte, în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului şi legile interne. Această normă constituţională exprimă ataşamentul faţă de reglementările internaţionale şi, în acelaşi timp, probează receptivitate faţă de dinamica lor posibilă şi previzibilă.
În Hotărârea nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova Curtea Constituţională a reținut că „această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională [...], sunt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional [...], acordând, în caz de neconcordanţă, prioritate prevederilor internaţionale”.
Suplimentar, menționăm că necesitatea respectării angajamentelor internaţionale de către Republica Moldova este trasată și de articolul 8 din Constituţie, potrivit căruia Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
Prin reglementările constituționale, dispoziţiile convenţionale internaționale în materia drepturilor omului au dobândit un statut aparte, fiind situate, în ierarhia actelor normative, pe o treaptă echivalentă Legii Fundamentale şi având preeminenţă asupra prevederilor interne, în caz de divergență.
De asemenea, în spiritul textului constituţional, Curtea Constituțională dispune de instrumentele necesare în vederea îmbogăţirii ansamblului garanţiilor şi modalităţilor de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin litigiile de constituționalitate tranșate și hotărârile pronunțate, iar drept consecință jurisprudența constituțională națională constituie un „agent eficient și dinamizator” al procedurilor de asimilare și implementare a dreptului international.

Înapoi

Copyright © 2013 Cartea Juridică. All rights reserved.

by Roman Tarita / Hosted by KEY