februarie 13, 2015

Teoria generală a interpretării dreptului și doctrina interpretării tratatelor

Am ales din ceea ce s-ar putea numi doctrina consolidată a interpretării dreptului, un model care ne poate conduce în condiții de relativă siguranță pe teritoriul pînă de curînd extrem de nesigur al interpretării dreptului internațional. Autorul este puțin cunoscut în România, deloc tradus, a fost elevul lui Hans Kelsen la Viena și este cunoscut ca și internaționalist. Numele lui este Alf Ross. Rîndurile care urmează rezumă pe alocuri (nu însă și urmînd-o punct cu punct) explicația a ceea pe care Ross numește ,,metoda judiciară" , adică explicația interpretării. Ele constituie în același timp o premisă pentru a-mi expune propria...

Continuați lectură →

Cîteva note despre nulitate în dreptul internațional public

Problema nulităților, adică problema sancțiunilor pe care orice sistem juridic le atașează actelor care nu se conformează normelor de recunoaștere care le condiționează validitatea și efectele, prezintă date diferite în dreptul internațional față de sitemul de drept intern. În primul rînd este o caracteristică de sistem - descentralizare - care exclude prezența unei jurisdicții obligatorii. Dacă acceptăm că alegația ,,nu există nulitate fără judecător" are un caracter absolut, discuția ar trebui încheiată. Însă în măsura în care normele internaționale își au originea , inter alia, în acte normative ele trebuie să dezvolte o sancțiune cel puțin pentru actele a căror...

Continuați lectură →

Cîteva observații despre regimul juridic al tratatelor în sistemul de drept român

În raporturile dintre sisteme este general admis că tratatele se aplică în dreptul intern al statelor părți. În funcție de concepția națională asupra raporturilor de sistem distingem o aplicabilitate directă, care conferă tratatelor caracterul auto-executoriu, de o aplicabilitate indirectă, mediată de o procedură de incormporare a tratatelor în dreptul intern numită receptare. Receptarea se poate realiza printr-o incormporare formală sau printr-o incorporare materială. Însă chiar și caracterul auto-executoriu implică așa numitele probleme materiale ale aplicabilității interne generate de anumite calități substanțiale intriseci ale tratatului. Aceste calități limitează în anumite condiții aplicabilitatea tratatului și au condus la cele ,,patru soctrine" pe...

Continuați lectură →

Cum face față Curtea Europeană a Drepturilor Omului testului legitimității

Criticile aduse Curții Europene a Drepturilor Omului în această perioadă pot fi grupate cu ușurință în două categorii destul de cuprinzătoare. Pe de o parte, critic care țin de problemele de eficiență instituțională cu care se confruntă Curtea (numărul mare de cazuri și întîrzierea în rezolvarea lor) și soluții propuse de ele. Pe de altă parte, critici care vizeză legitimitatea Curții, atunci cînd soluțiile sale sunt considerate inadecvate (prea radicale sau prea rezervate) atunci cînd pronunță hotărîri și chestiuni sensibile. Criticile din această din urmă categorie adoptă perspective diferite: fie une ideologică fie una care are în vedere relația dintre...

Continuați lectură →

Lupta principiilor. Un comentariu la hotărîrea Marii Camere în cauza Lautsi

Hotărîrea Marii camere a CEDO în cauza Lautsi contra Italia (decizie din 18 martie 2011) a atins, cu certitudine, un subiect sensibil în dezbaterea publică contemporană. O dovedesc numeroasele luări de poziție pro sau contra (cu referire și la hotărîrea Camerei din 2009) în special din mediile angajate, religios sau ideologic, în disputele privind libertatea convingerilor și a religiei, precum și a pluralismului și neutralitatea religioasă a statului. Nu mă voi înscrie între aceste luări de poziție. Nu este totuți, nici o recenzie în stilul obișnuit al celor care fac cronică hotărîrilor CEDO, adică cu dese referiri la practica juridică...

Continuați lectură →

Criza articolelor 85 și 103 din Constituția României de Valentin Constantin

Acest text este motivat de faptul ca formarea Guvernului este blocată de confruntarea a două interpretări opuse ale primelor alineate ale art. 85 și 103 din Constituție, iar pentru public și chiar pentru specialiști, aparent, niciuna nu este lipsită de ambiguitate. Din nou, pare să fie vinovată Constituția României. Problema juridică este următoarea: posedă Președintele României un drept discreționar de a desemna candidatul pentru funcția de prim-ministru în situația dată, în care nici un partid nu deține o majoritate absolută în Parlament sau. dimpotrivă, prin desemnarea unui candidat nu face decît să trimită în Parlament un ,,candidat util" , un...

Continuați lectură →